Comparatia – sportul nostru national

Voi va treziti vreodata cu ganduri cum ar fi…

„sigur x/y/z se va descurca mai bine ca mine”
„nu o sa imi iasa”
„ceilalti stiu mai bine”
„ceilalti fac mai bine”
„ceilalti sunt mai buni, nici nu are rost sa ma apuc sa incerc”?

Fiindca eu m-am trezit cu ele in cap de nenumarate ori.

Una din temele principale ale copilariei mele (ca a multor copii din anii ‘90) au fost Comparatia si Competitia.

Am trait clasele 1-8 in drama de „nu sunt cea mai buna”. In clasele 1-4 nu eram cea mai bună la matematica si in clasele 5-8, când m-am prins cum este cu sexualitatea, mi-am dat seama, stupefiată, ca nu sunt nici cea mai frumoasa.

Am crescut simtind rusine si avand mereu senzatia ca toti ceilalti sunt „mai…”

Au urmat multi ani obositori incercand sa ating un standard si un nivel fantomatic pe care nu mi l-a comunicat nimeni clar si, deci, habar nu aveam cat de suficient este de fapt „suficient”. Nu stiu nici daca exista vreun comitet de primire la finalul acestui maraton nebunesc care la incheierea cursei imi declara valoarea mea ca om.

Si fiindcă gandurile acestea din sfera „x sau y face” sau „este mai bun/minunat/destept/frumos decat mine” m-au innebunit, am facut o misiune din a cauta cheita magica in care ma plac pe mine asa cum sunt.

A fost Declaratie de Razboi De Indiferenta Acuta gandurilor mele de comparatie si competitie cu alte persoane.

Asa ca iata de unde vine aceasta poveste cu „Nu sunt suficient” poate si pentru tine:

daca parintii aveau pretentia de la tine sa fii cel mai bun din clasa si daca nota 10 nu era sufienta decat daca nu era cu doi de + in fata;
daca te comparau mereu cu X-ulescu, ca de ce el a luat nota 10 si tu nu;
daca te-au facut sa simti rusine;
daca ai avut parte de bullying de la colegi;
daca invatatoarea ta/profesorul tau a fost agresiv si a incurajat competita in clasa;
daca ai fost des facut de rusine;
daca in familie erai mereu comparat cu fratii si surorile;
sau – daca intotdeauna era ceva gresit la tine, comportamentul tau, gandurile tale, emotiile tale sau senztiile tale.

Vezi tu, avem senzatia atunci cand suntem mici ca singurul mod in care suntem iubiti si integrati este daca ne adaptam cerintelor verbale sau non verbale ale familiei noastre. Asadar, ajungem sa credem ca cine suntem noi nu este in regula si trebuie sa devenim altcineva ca sa putem primi iubire.

Total fals.

Daca te intrebi ce sa faci sa iesi din acest cosmar al „nu sunt suficient”, iti recomad:

sa faci o lista cu toate persoanele care te cunosc si care te iubesc exact asa cum esti – a lua nota 10 sau a fi primul la ceva nu spune despre cine esti tu ca om;
sa faci o lista cu toate lucrurile frumoase la tine, toate atributele tale care te fac sa fii demn de iubit si minunat;
ori de cate ori iti apare gandul „dar x face si y este mai bun decat mine”, sa refuzi cu desavarsire aceasta poveste in care aceata parte a creierului tau te face de rusine.

Stii cum se spune „sa nu negociezi cu teroristii”? La fel si cu aceste ganduri de comparatie sau competitie. Ia decizia ferma ca nu le mai crezi. Sunt programe invatate, antice care pur si simplu nu iti mai folosesc.

Creierului tau ii va lua un pic de timp, insa iti promit ca le va uita. Fiindca ori de cate ori incepi sa te compari si intri in competitie cu diverse personae, te auto-abuzezi. Daca atunci cand erai copil nu iti placea sa ti se faca asta din partea adultilor, cum ar fi daca acum ti-ai oferi tie insati dreptul de a exista pur si simplu asa cum esti?

Vezi tu, cat de bine ai invatat sa spui „Miorita” pe de rost si daca altcineva o spunea mai cursiv decat tine, mie nu imi spune nimic despre generozitatea ta, umorul tau sau caldura ta ca om. Asa ca nu te mai chinui pe tine insati cu ganduri de comparatie si competitie.

Comparatia urmata de sora ei competita anuleaza cu totul darurile noastre si ritmul nostru natural. Ori de cate ori intram pe aceste circuite neuronale corpul nostru incepe sa secrete adrenalina si stress, si intram in reactiile de supravietuire. Si cand suntem pe „survival mode” nu putem sa cream, sa ne bucuram de viata si sa ne simtim bine.
Se merita?

Fiidca să știi că eu cred despre tine ca esti asa de unic/a incat nu m-as putea gandi vreodată să te compar cu altcineva.