Așa-i că ai citit cântând în mintea ta subiectul articolului de azi?
“Money, money, money
Must be funny
In the rich man’s world…”
Relația noastră cu banii e, de fapt, mult mai complicată decât pare.
Am clienți care vin în terapie și vorbesc despre relația lor cu banii.
Unii simt rușine că nu au suficienți.
Alții simt rușine față de ceilalți că au mai mult decât media.
Pentru noi este, într-o mare măsură, o chestiune culturală.
Nu cumva să ai mai mult decât aproapele tău.
Și dacă ai, să nu afle lumea că o duci bine.
Cine are haine de firmă e „pițipoancă”.
Cei care zboară private sigur au furat ceva.
Unii nu merită banii pe care îi au.
Alții s-au născut bogați, le-au dat tata și mama și nu știu ce înseamnă munca adevărată.
Zeci de credințe limitative despre bani.
Despre avuție.
Despre a fi bogat.
Despre oamenii cu bani.
Moștenite.
Create.
Primite.
Construite.
Și toate duc la un singur lucru:
un sistem nervos care se contractă când vine vorba de abundență și de financiar.
Nu avem educație financiară, din păcate.
Și cum am putea avea, când bunicii strângeau banii la ciorap, cumpărau lucruri pe sub mână și ne învățau să nu spunem altora „ce avem”.
Dacă ai crescut într-o familie defavorizată, e și mai greu.
Rușinea că nu ai o pereche de adidași cu care să mergi la școală.
Sau că părinții tăi nu au bani să îți ia o ciocolată.
Pentru mulți copii, asta este o realitate crudă.
Relația cu banii trăiește aproape în ADN-ul nostru.
Pentru că sistemul nostru nervos se contractă sau se relaxează în funcție de asta.
Am avut momente în viața mea când am primit sume mai mari de bani decât eram obișnuită inițial. Sau când am trăit experiențe mai luxury decât ceea ce era normal pentru viața mea de zi cu zi.
Și prima senzație nu a fost bucuria.
A fost rușinea.
Inadecvarea.
Senzația că nu merit.
Simțeam cum devin mică deodată.
Ca și cum experiența aceea nu era pentru „fata care s-a născut la Craiova”.
Avem, mulți dintre noi, un mindset limitat legat de bani.
Nu conștientizăm câtă abundență există pe planeta asta.
Nu ne dăm permisiunea să ne bucurăm de bani când vin.
Și nici să stăm în relaxare când apare o perioadă mai dificilă.
Nu investim în educație financiară pentru că, pentru mulți dintre noi, ideea asta nici măcar nu exista pe harta percepției.
Pentru fiecare dintre noi, banii reprezintă altceva.
Pentru unii — liniște.
Pentru alții — siguranță.
Putere.
Libertate.
Statut.
În mod real, banii sunt neutri.
Semnificația pe care noi le-o oferim este cea care creează răspunsul nostru emoțional și somatic față de ei.
Ne este teamă să îi savurăm.
Indiferent de suma care îți vine acum în minte.
Pentru că psihicul nostru trăiește deseori o poziție paradoxală:
Dorim abundență, dar ne este teamă să o avem cu adevărat.
Dorim lux, dar îl judecăm.
Dorim să câștigăm mai mulți bani, dar nu credem că suntem capabili sau că este posibil.
M-am întrebat de multe ori:
Ce anume au făcut oamenii care au crescut în sărăcie lucie, fără oportunități și fără perspective, să ajungă abundenți financiar?
Ce ne arată ei despre ce este posibil?
Observă ce simți în corp doar citind acest cuvânt:
Lux.
Ce emoții apar?
Ce senzații?
Ce gânduri?
Ce povești?
Ce credințe?
Nu cred că toată lumea ar trebui să fie multimiliardar.
Dar cred — și experiența din cabinet mi-a confirmat asta — că este important să ne uităm la relația noastră cu banii.
Pentru a avea un sistem nervos mai liniștit și mai flexibil.
Pentru a nu ne mai autosabota când ne apropiem de praguri financiare noi.
Și pentru a putea să ne bucurăm de ceea ce viața ne oferă fără vină, rușine sau inadecvare.
Fiecare dintre noi are o credință preferată când vine vorba de bani.
A mea este aceasta:
„Să nu mă bucur prea tare de ei, pentru că dacă se întâmplă ceva și mâine nu mai sunt?”
Și sunt curioasă de ceva:
Care este povestea pe care o spui tu despre bani?
Sunt siguranță?
Libertate?
Rușine?
Putere?
Sau ceva despre care nu ai avut voie să vorbești prea mult?
Dacă vrei, dă-mi reply la mail și spune-mi.
Chiar îmi place să citesc răspunsurile voastre.
Cu iubire,
Coralina