Manifest pentru recunostinta

Exista o vorba la noi in popor pe care cu siguranta si tu ai auzit-o inca din copilarie: „nemultumitului i se ia darul”. 

Dar oare am crescut intr-un context in care sa fim invatati sa fim multumiti? Am avut oare modele care sa ne arate cum sa ne bucuram si cum sa simtit satisfactie?

Spune-mi de cate ori nu ti-ai sunat bunicii sau parintii sa ii intrebi ce mai fac si ai primit o lista luuuunga care sa cuprinda toate lucrurile care ii nemultumesc, tot ce nu merge in vietile lor, in viata ta (mai ales), in tara asta, in lume?

Cred ca asta este o suferinta colectiva pe care eu am denumit-o „Boala Nemultumirii”. Sau, cu alte cuvinte, oricat de bine este mereu mai gasim ceva de care sa ne plangem.

Este o mentalitate de victima in mod real. Ne place sa fim compatimiti.  Nemultumitului nu i se ia darul, nemultumitul renunta la darul sau de bunavoie si nesilit de nimeni, fiindca „darul” este, de fapt, senzatia de implinire.

Atata vreme cat suntem conditionati sa ne uitam mereu la ceea ce nu merge, la ceea ce ai este de facut, la ce se putea mai bine si mai bine, nu o sa reusim niciodata sa simtim tihna momentului prezent. Este si modul in care creierul nostru s-a format. Insa nemultumirea continua creeaza anxietate si stres in corp. 

Asta nu inseamna sa nu vrei sa indrepti lucrurile care nu merg bine in viata ta. Ci sa iti faci timp sa vezi cum ar arata viata ta daca ai incepe sa iti numeri si binecuvantarile.

Nu de alta, dar starea de recunostinta produce in corp dopamina. Si dopamina este neurotransmitatorul care produce placere. Asa ca pana si stiinta ne incurajeaza sa ne uitam mai mult la ce este bine. 

Exista un mod foarte usor in care poti sa incepi sa faci asta. Inainte sa te dai jos din pat dimineata, ofera-ti cateva momente in care sa faci o lista cu cateva motive pentru care esti recunscator si pentru care lucrurile in viata ta merg bine. Poti incepe cu lucruri foarte de baza: faptul ca esti viu/vie si astazi, faptul ca ai un pat, ai un job, urmeaza sa bei cafea etc. Poti chiar sa mergi mai departe si sa vezi cat de mult poti sa intretii aceasta stare pe parcursul zilei: recunostinta pentru zambetul copilului tau, pentru flori, pentru soare, pentru ciocolata, pentru prieteniile din viata ta, pentru iubirea din viata ta, pentru partener (da, chiar si asa imperfect si minunat de uman). La un moment dat, tot repetand si repetand asta, va deveni starea ta de baza. Sincer acum, preferi o stare de multumire si implinire, sau o stare de victima a sortii, neputinta si suparare?

Si practica asta. Nu doar o zi, doua. Toata viata. Iti ia maxim un minut. Si oricum, dupa trei saptamani va deveni un obicei si vei incepe sa o faci automat. 

Este nevoie sa iei o decizie ferma in relatia ta cu tine insati ca vei rupe acest pattern transgenerational si ca iti vei crea o viata in care sa te simti cat mai bine. Deseori ne imaginam ca trebuie mai inainte sa se intample ceva din exterior care sa ne ofere o stare placuta, dar de fapt este pe dos. Este nevoie ca sa fim noi mai atenti la lucrurile faine din viata noastra si sa investim in starile placute.

Pe mine, personal, ma sperie idea de a ajunge o baba nemultumita de tot ce misca in jurul meu. 

Asa ca sunt recunoscatoare ca faci parte din lumea mea si ti-ai luat timp sa citesti ce am scris.