Nu ai de ce sa te simti asa

Toata viata mea, emotiile mele au fost fie „gresite”, conform parametrilor familiei mele, fie „prea multe”. Mi s-a spus de nenumarate ori: Esti prea sensibila. Nu ai de ce sa simti tristete. „Nu ai de ce sa simti” orice emotie simteam atunci. Am crescut fiind obisnuita fie sa nu simt ce simteam de fapt, fie sa imi intelectualizez emotiile, fie sa incerc sa le modific ca sa corespunda unei perceptii care clar nu era a mea.

Mai tarziu, am luptat pentru emotiile mele. Am luptat sa fiu lasata sa simt asa cum simt eu, cu perceptia si parametrii mei. Iar acum ceva vreme am invatat ceva nou. Am invatat sa nu mai lupt si sa ma ridic de la mesele in care emotiile mele nu sunt auzite, vazute, validate si acceptate. Am invatat ca nicio relatie care are un pattern in care lumea emotionala nu este primita si intalnita nu are ce sa caute in viata mea. Si oricat de radical ar suna ceea ce spun, o spun dintr-un loc in care m-am tradat pe mine in legatura cu ce simt, m-am mintit, m-am ascuns sau m-am disociat tocmai ca sa corespund sau sa fiu acceptata.

Avem responsabilitatea sa ne onoram emotiile prin a le simti si prin a le face spatiu sa existe, in primul rand in relatia noastra cu noi insine. O emotie pe care nu o simti, nu o vezi, nu ii faci loc, nu are cum sa se transforme. Fiindca ghici ce, ele traiesc in corp, nu in cap. Asadar, iata, un manifest pentru emotii, o incurajare sa le simti, sa te bucuri de ele, sa le exprimi!

Photo by Keenan Constance: https://www.pexels.com/photo/woman-sitting-on-wooden-planks-2865901/.jpg