Aplauze!
Este o problema transgenerationala asta la noi.
Nu prea ne bucuram.
Nu prea celebram.
Si daca o facem nu o facem prea tare, ca nu cumva sa deranjam vecinii sau nu cumva sa afle „lumea” ca ne merge bine.
Ne-a ramas cadou aceasta mostenire de pe timpul comunismului.
Prima data cand am dat peste oameni care celebrau orice maruntis, orice pas pe care il faceau, chiar daca era mic, mi s-a parut usor jenant, narcisic si nenatural. Cum adica sa te bucuri pentru atata lucru? Pai asta este ceva asa…aproape insignifiant.
Eu eram obisnuita sa celebrez chestii mari, importante, care vin cu truda, munca si peri albi. Nu orice maruntis. Si oricum nu prea mult. Si oricum, in liniste.
Si pe deasupra, cum adica sa te celebrezi atata? Sa anunti pe Facebook? Sa dai mesaje la prieteni? Sa te bucuri asa, in gura mare, cu nonsalanta si fara pic de rusine.
Insa celebrarea, mi-am dat seama, necesita trei ingrediente: curaj, generozitate si practica.
Necesita sa intelegi ca poti sa te celebrezi chiar daca nu ti-a iesit perfect. Chiar daca nu ai urcat chiar muntele si este doar primul popas.
Spun Curaj deoarece iti asumi, in primul rand, faptul ca esti uman si ai nevoie si iti doresti ca oamenii apropiati din jurul tau sa te aplaude si sa te incurajeze.
Generozitate deoarece oamenii care te iubesc vor sa celebreze alaturi de tine. Le oferi sansa sa isi exprime parerea buna si incurajarile.
Practica fiindca cred ca este ceva care este strans legat de ideea de recunostinta si ca este nevoie sa invatam sa facem asta in fiecare zi.
Da, cred in aplauze zilnice. Si ceea ce este minunat este ca cu cat tu te vei celebra pe tine mai tare pentru orice iti iese cu atat iti vei dori sa ii celebrezi si pe ceilalti. Si oamenii infloresc cand sunt iubiti, complimentati, sustinuti si incurajati.
Si daca o sa o tii asa cateva saptamani, sa practici celebrarea, o sa incepi sa gasesti tot felul de motive de a sarbatori viata.
Incepand de la faptul ca esti in viata si azi, pana la cele mai banale momente care se auto-invita sa iti creeze placere in viata de zi cu zi.
Este un mindset.
Stiu, viata nu e tot timpul perfecta si nu este tot timpul roz, insa unde se afla atentia ta, acolo se afla puterea ta si daca iti doresti sa Creezi o viata si sa existi dintr-un loc de asumare, si nu doar dintr-un loc in care sa raspunzi la evenimente, si viata te traieste pe tine, vei avea nevoie de consecventa.
Am un exercitiu pentru tine:
Fa o lista cu toate motivele pe care le ai de celebrat din ultimul an. Toate lucrurile care ti-au iesit, tot ce iti creeaza incantare in viata ta.
Si te rog, mergi in oglinda si aplauda-te!
Apoi sarbtoreste-te. Oricum simti tu. Cu un cadou, cu o masa buna, cu o plimbare. Impartaseste din bucuria ta cu cei pe care ii iubesti.
Ofera-ti timp sa te bucuri si sa simti satisfactie. Mai citeste, te rog, odata ultimul cuvant: Satisfactie.
Si poti aduce celebrarea in toate domeniile tale, o poti cultiva, raspandi. Iti poti invita partenerul de cuplu sa va celebrati relatia, colegii de la birou sa celebrati un proiect oricat de mic, poti chiar celebra ca ti-a iesit super bine omleta astazi si chiar daca nu ti-a iesit perfect, poti sa te bucuri ca ti-ai facut timp totusi sa gatesti.
Si daca ai chef, te invit sa impartasti ceea ce celebrezi pe pagina mea de Facebook. Mi-ar placea sa ma bucur alaturi de tine si sa te aplaud.
Cu iubire,
Coralina