Cum mi-a schimbat viata ideea de a ‘trai intentionat’

Daca exista un concept care mie mi-a schimbat viata este ideea de a alege sa traiesc intentionat.
Obisnuiam sa cred ca oamenii care traiesc in acest fel sunt pesoane cu un tip de personalitate alpha, care se afla in pozitii de leadership si care au o viata plina de stres, de task-uri si de burn-out.
Cu alte cuvinte, mi se parea ca daca o sa incep sa imi fac o lista cu obiectivele pe care le am si daca o sa incep sa aduc acest concept in toate ariile vietii mele am sa devin, ca in filme, deodata, acea protagonista care a inlocuit toata viata cu munca. 

Am stat multa vreme sa contemplu acest concept si m-am uitat catre persoanele care imi sunt mentori si pe care ii admiram. Fiecare dintre ei traieste conform acestui concept.
Si culmea, aveau timp sa faca de toate.
Cand a aparut aceasta idee in viata mea, ma aflam intr-un loc destul de confortabil din toate punctele de vedere. Imi spuneam ca asta este, ca am ajuns unde imi propusesem si de acum va fi numai puf roz si liniste.
Ceea ce nu mi-am dat seama insa este ca imi pierdusem o parte din ,mojo’, din visare si din ambitie.

Am incercat ambele moduri de a trai pana acum si cel de ,go with the flow’, in care lasi viata sa te traiasca, si cel de ,living intentionally’, in care alegi cum anume sa scrii povestea vietii tale, si cel mai frumos lucru pe care l-am invatat este ca avem nevoie de amandoua.

Astazi insa imi doresc sa il exploram pe cel in care traim intentionat. Fiindca daca exista un lucru pe care l-am invatat in ultimii ani este ca imi place mai mult pozitia in care co-creez impreuna cu viata decat cea in care ,o las asa si vedem noi unde ajungem’.
Acest concept de a trai cu intentie nu se reduce doar la munca, ci merge in toate domeniile. In relatia cu corpul, relatia cu sportul, relatia cu mancarea, modul in care iti petreci timpul liber, ce fel de prietenii continui sa ai, relatia cu banii tai, modul in care gandesti, obiectivele pe care le ai, relatia cu familia, relatia de cuplu, sau daca nu esti intr-un cuplu viata de dating…tot.

Momentul in care am decis sa traiesc intentionat a fost momentul in care am decis (cu mult curaj) sa ma uit catre toate zonele din viata mea in care ma abandonasem.
Mi-am privit mind-set-ul. M-am intalnit cu partile din mine care nu au aveau incredere ca visele pe care le am se vor realiza vreodata. M-am uitat catre modul in care investesc timpul meu.
A venit cu un make-over complet de personalitate. Cu alte cuvinte, am umblat la indentitatea mea ca un mecanic care are nevoie sa faca imbunatatiri la o masina.
Poate ca aceasta metafora pare un pic…seaca…insa experienta mi-a aratat ca daca invatam cum sa ne gestionam emotional, spiritual si mental putem sa fim oricine decidem noi pe planeta asta. Singurul impediment este lenea si disconfortul schimbarii.

Asadar am inceput sa nu ma mai auto-abanadonez pe mine insami. Am inceput sa vad exact cum pierd timpul. Si sa constientizez ca timpul pe care il pierd acum nu se mai intoarce.

Ideea ca ,maine ma apuc’ am decis sa o eradichez complet din viata mea. Adevarul este ca nu stim niciunul dintre noi cand vom muri, si sincer nu imi doresc sa ma uit inapoi si sa vad ca am petrecut mai multe ore dand scroll pe facebook fara sa gandesc decat petrecand timp cu oamenii pe care ii iubesc sau lucrand pentru visele mele.

Apoi mi-am facut o lista cu o obiective. Am facut-o in prima zi din an. Este extrem de satisfacator ori de cate ori tai cate un obiectiv de pe lista mea. Ma simt implinita. Mult mai implinita si mai mandra de mine decat in acele momente in care deschideam sertarele mintii mele si ma uitam catre dorintele care prinsesera praf de la anii in care ma minteam ca le indeplinesc.

Am inceput sa spun ,nu’. Des si cu blandete. Am spus ,nu’ la proicte care au venit catre mine, la intalniri, la oameni. Mi-am spus mie ,nu’ ori de cate ori am auzit in minte vocea aceea care ma invita galesa ,sa mai vedem inca un serial pe Netflix’ dupa ce vazusesm deja doua.

,A trai intentionat’ pentru mine a insemnat sa imi mai ofer inca o sansa in care sa nu ma dezamagesc pe mine insami.
Daca ma intreaba cineva definitia acestei idei, o pot oferi doar din prisma mea: inseamna sa nu ajungi in ultmele clipe din viata ta si sa te uiti inapoi si sa te gandesti ce-ar fi fost daca….

Asa ca nu mai am timp de multe lucruri de cand am luat-o pe drumul asta. Timpul a devenit principala mea resursa. Nu mai ofer energie dramei, nu o mai lalai, nu mai aman si investesc extrem de mult in mine.
Exista mult mai multa placere acum in viata mea, mult mai multa joaca si extrem de multa creativitate.

Am mai avut nevoie de un make-over mental legat de ideea de esec si de rusine. Am decis ca imi voi asuma sa am esec si sa simt rusine, fiindca pentru mine este mai bine asta decat regretul.

Cand am inceput sa simt acest mod de a trai, am inceput sa celebrez mai mult. A fost ca un suflu nou peste viata mea. Am inceput sa simt si mai multa pasiune pentru viata, entuziasm, bucuria oportunitatilor, incantare pentru modul in care viata imi raspunde.
Si mai ales, pentru prima data, cu totul in existenta mea, m-am simtit de partea mea.

Cu alte cuvinte, nu m-am mai auto-sabotat. Exista o satisfactie aparte atunci cand sunt multumita si mandra de mine si de eforturile mele.

Si nu, nu imi este tot timpul usor. Insa mi-am dat seama ca tot ceea ce fac fac pentru mine, din iubire pentru mine fiindca nimeni nu poate sa imi creeze viata visurilor mele in locul meu si oricat de mult voi astepta probabilitatea ca cerurile sa se deschida si deodata sa ma trezesc in viata mult dorita fara ca eu sa nu fac niciun efort este egala cu zero.

Asadar, daca astepti un semn sa te motivezi si sa incepi serios sa te uiti catre cum anume vrei sa arate aceasta minunatie de calatorie de a fi om pentru tine, acesta este.
Iti urez sa ai o lista de obiective care sa te entuziasmeze si care sa fie dincolo de zona ta de confort.
Iti urez ca ori de cate ori te apuci de cate un vis, sa simti entuziasm si pasiune.
Si iti urez ca inima ta sa se deschida atat de mult incat iubirea ta fata de tine sa fie mai mare decat teama ca s-ar putea sa nu iti iasa.

Te iubesc,
Coralina