Pauza de contemplare

Cand eram mica aveam in sufragerie un covor cu ciucuri pe care, cand era ziua de curatenie, ii pieptanam. Era o munca sisifica si imi amintesc cat de multa satisfactie simteam cand erau toti asezati si inregimentati.
Am avut clienti, insa, carora parintii le spuneau sa pieptene ciucurii de la covor ca sa nu mai stea degeaba.

Daca nu trebuiau sa pieptene obiecte din casa, trebuiau sa invete. Daca nu trebuiau sa invete, trebuiau sa aiba grija de cate vreun frate mai mic. Ideea centrala era, Doamne fereste, sa te asezi sa stai sa te bucuri de viata si de existenta, ca sigur pierzi vremea de pomana.

Exemplu de dialog pe care il am aproape la indigo cu majoritatea clientilor mei atunci cand discutam despre cum sa aiba parte de mai putin stres in viata si de mai multa placere:

Eu: Si tu iti iei timp vreodata sa stai, pur si simplu, fara sa faci nimic?
Clientul: Cum adica? Adica sa stau asa… degeaba?
Eu: Da, pur si simplu sa stai degeaba.
Clientul: (ochii mari, tacere)
Eu: Adica sa nu trebuiasca sa faci ceva. Doar sa iti iei timp sa te bucuri si sa contempli viata. Macar 10 minute dintr-o zi.
Clientul: Pai, as face asta, dar simt vina.

Pare ca pentru multi dintre noi, ideea conform careia „o sa ne odihnim cand murim” este litera de lege.
Fiindca atunci cand eram mici nu ne-am vazut parintii luandu-si timp sa stea si sa se bucure de viata. Trebuiau sa munceasca non stop. Si asa am invatat si noi. Sa nu cumva sa stam. Ca pierdem timpul. Ca nu suntem productivi. Ca o sa ramanem in urma.

Si chiar daca tanjim dupa momente de relaxare pe parcursul zilei si dupa momente de placere, apare acea voce din trecut care ne sopteste sadic lista cu toate cele 100 de lucruri pe care le mai avem de facut. Ca si cand vom termina vreodata „ce e de facut”…

Asa ca intre „o sa stau cand ies la pensie” si „trece viata pe langa mine in timp ce muncesc” nu prea stim ce sa facem cu timpul.

Pune peria de covoare jos si inchide caietul de teme.
Si statul asta degeaba are farmecul lui. Ai timp sa vezi cum cresc copacii, cate petale a mai facut trandafirul din curte, cum se mai joaca copii tai si cat de frumos miros teii.
Respira profund si transmite-i mintii tale ca o pauza de contemplare nu o sa schimbe cu nimic cat de eficient/a vei fi.

Ofera-ti, cu generozitate, permisiunea sa traiesti.