Iesind din hora lui „Trebuie”
„Treburi de oameni mari” – asa suna in mintea mea lista de cumparaturi, listele de plati, facturile, programarile, actele si tot ce mai tine de „adulthood”. De pe la 19 ani, de cand am inceput sa muncesc, am uitat sa ma mai joc.
M-am prins in hora lui „trebuie” si joaca s-a mutat undeva intr-un univers in care lucrurile nu sunt asa de serioase, de urgente, de importante si de vitale.
Suntem multi copii in corpuri de adulti care am uitat sa ne jucam.
Atunci cand m-am vazut fara nici o alta optiune decat sa cresc, nu mi-am dat seama ca renuntand la joaca, las sa plece din viata savoarea si bucuria. Cred ca eram prea ocupata sa imi fie frica de faptul ca nu o sa ma descurc cu viata asta de „om in toata firea”.
Joaca este o atitudine. Nu este doar un act. Este o dispozitie psihica, o bucurie a vietii, o disponibilitate de a experimenta, o curiozitate de a descoperi. Sa te joci nu se reduce la a te vedea cu prietenii si a sta la un pahar de vin si la o mima.
Sa te joci, mi-am dat eu seama, este o filosofie de viata intreaga.
Presupune ca, in primul rand, sa decizi ca vrei sa experimentezi mai multa placere in viata ta. Apoi, cere de la tine o disponibilitate de a te intalni cu bucuria si cu necunoscutul. Nu stii cum o sa iti iasa. Dupa, este nevoie sa te abandonezi procesului. Grea indeletnicire, mai ales cand viata de adult presupune planificare si control. Si dupa ce te-ai abandonat procesului in sine, incantarea pe care joaca te invita sa o simti vine din necunoscut si creativitate, nicidecum din rezultat.
Este ca atunci cand ne jucam „De-a v-ati ascunselea”, ne bucura procesul in sine, incercam sa fim creativi in a ne ascunde sau in a cauta pe cineva, nu ne comparam cu restul jucatorilor si daca nu ne iesea prima data mai incercam inca o data fara sa dramatizam sau sa credem ca nu suntem suficient de buni.
Cand am decis sa fac loc Jocului in viata mea inapoi, a aparut o bucurie si o usurinta in orice proiect si lucru pe care l-am avut de facut.
Asa ca starea si atitudinea de „joaca” este ceva ce este nevoie sa practicam. Nu doar cand ne vedem cu prietenii sau mergem sa facem hobby-uri, ci sa invitam aceasta stare in acele momente monotone, sau in care avem senzatia ca „trebuie” sa facem lucrurile sa iasa intr-un fel absolut perfect. Putem sa invitam starea de joaca la job, in relatia de cuplu, in relatia cu noi insine, in orice vrem sa invatam nou, in distractie etc.
Asa ca uite un exercitiu practic:
- Care este un loc din viata ta in care este nevoie sa aduci starea de Joaca?
- Aminteste-ti cum te simteai cand erai mic/a si te jucai.
- Observa daca poti sa aduci acele emotii in locul in care ai decis ca vrei sa creezi aceasta stare in viata ta.
- Care sunt lucrurile practice pe care este nevoie sa le faci ca sa poti sa creezi, sustii si dezvolti aceasta stare?
- Enjoy it.
- Ori de cate ori iesi din starea de joaca, reactualizeaz-o urmand pasii de mai sus.
De exemplu, poate ca este nevoie sa aduci mai multa joaca in relatia sexuala din cuplul tau. Apoi, iti amintesti ca atunci cand erai mic/a iti placea cand erai la joaca fiindca simteai mult entuziasm. Acum, dupa ce simti acest entuziasm, gandeste-te din nou la relatia de cuplu. Si gandeste-te cum anume poti sa creezi starea de entuziasm si joaca cu partenerul. Poate, de exemplu, prin cateva mesaje sexy prin care sa flirtezi. Sau o excursie la sexshop.
De aceea ne si plac relatiile la inceput. Fiindca ne jucam unul cu celalalt.
Starea de joaca intotdeauna ne invita creativitatea si incantarea.
Si daca iti este teama ca uiti de ea, pune-ti un reminder sa iti aminteasca sa faci ceea ce ai de facut dintr-o stare de curiozitate si bucurie.
Have fun!