Oare ce cred ceilalti despre tine?

Nu conteaza.
Nu conteaza ce cred ceilalti despre tine.

De doua ori in mai putin de 48 de ore, de la doua persoane diferite mi-a fost pusa o eticheta care m-a facut din senin sa simt rusine.
Am stat si am stat si am mai stat un pic sa ma intreb daca toata perceptia pe care eu o am despre mine este valida sau nu. Daca sunt de acord cu aceasta eticheta care mi-a fost pusa (si care m-a si durut).

Am decis ca nu, ca nu mi se potriveste. Am decis sa cred celealte 50 de voci din ultimii ani care mi-au spus contrariul si, mai ales, am ales sa cred parerea mea despre mine care se afla in opozitie directa cu ceea ce mi-a fost zis.

Uf, si nu a fost usor. Insa m-a facut sa ma gandesc la toate etichetele care ne sunt puse. Daca acest eveniment se intampla acum mai multi ani, cand inca nu aveam o relatie cu mine, cand nu ma cunosteam asa de profund le-as fi dat dreptate. As fi zis ca da, probabil ca am o problema si mai mult ca sigur este nevoie sa ma schimb ca sa fiu mai pe placul acelor persoane.

Insa exista un ceva incredibil pe care relatia cu mine mi l-a oferit in ultimii ani, si anume o stare in care am ajuns sa ma plac pe mine suficient si sa imi spun despre mine o poveste care imi placa.

Iar asta m-a dus cu gandul la cat de valoroasa si de speciala este legatura pe care o avem cu sinele nostru.

Daca exista ceva ce mi-a fost demonstrat in ultimii ani este faptul ca cu cat noi ne cunoastem, ne vedem, ne asumam mai bine pe noi insine cu atat parerea noastra despre noi devine singura care conteaza.

Uneori oamenii proiecteaza, big time. Si vad in noi ceea ce se afla de fapt in ei.

Atentie insa, daca mai multe persoane ar veni si ar spune acelasi lucru, da, mi-as oferi timp sa regandesc. Insa deseori ne construim o personalitate si aceasta personalitate nu va fi pe placul tutor. Este de-a dreptul imposibil sa fie pe placul tutor. Mereu cineva va avea ceva de comentat despre cine suntem si mai ales despre cine devenim.
Si este in regula asa.

Am invatat, si asta este ceva ce imi invat si clientii, ca marele secret este sa ajungi sa te placi, sa te iubesti si sa te alegi pe tine insati.
Exista o intimitate aparte care apare atunci cand incepem sa fim emotional si cognitiv de partea noastra.
Cand incepem sa constientizam ca meritam iubire si atentie in primul rand din partea noastra.

Asta nu exclude procesul de terapie si toate modurile teribil de creative in care uneori prin diverse comportamente si scenarii ii indepartam pe cei din jurul nostru.

Insa cu cat devenim prietenii nostri cei mai buni si mai apropiati, cu cat devenim empatici si compasivi cu noi, ca prin minune, devenim mai soft si cu ceilalti.

Asadar, ceilalti vor crede multe, multe despre tine. Insa care este parerea acelor cateva persoane care cu adevarat conteaza pentru tine? Cine te cunoaste cu adevarat? Cine te iubeste cu totul? Acestea au fost intrebarile mele cand mi-a fost pusa acea eticheta.

Si mi-a placut cum am reactionat. M-am intrebat: ‚oare eu cred asta despre mine? Cu adevarat?’, ‚oare exista dovezi din trecutul meu cand oamenii au avut o perceptie diferita de aceste doua persoane?’, ‚cu ce ma identific eu mai mult?’, ‚de ce ma doare eticheta aceasta?’, ‚sunt ok ca aceste persoane sa aiba aceasta parere despre mine?’, ‚sunt uneori asa cum zic ele despre mine ca sunt?’, ‚ce aleg eu sa cred despre mine de fapt?’.

A fost eliberator.

Asadar, in timp ce lumea este ocupata sa aiba pareri despre tine, tu continua sa iti traiesti viata cat mai bine, sa iti urmezi visele si sa faci din viata si personalitatea ta o opera de arta.
Mereu cineva va avea ceva de comentat.

Eu, am o noua vorba: cainii latra…si e ok.