Radical responsibility: The moment everything changes
Let me explain to you exactly how this works. First you need to take full responsibility. 100% responsibility for the situation you are in right now. Not 50%, not 98%, but fully 100%. You need to stop the blaming. Fully. Unapologetically.
Nu ai de ce sa te simti asa
Toata viata mea, emotiile mele au fost fie „gresite”, conform parametrilor familiei mele, fie „prea multe”. Mi s-a spus de nenumarate ori: Esti prea sensibila. Nu ai de ce sa simti tristete. „Nu ai de ce sa simti” orice emotie simteam atunci.
Marile Sperante
Tu cam cat de mult te bucuri si te entuziasmezi pentru un lucru despre care nu stii daca o sa vina sau daca o sa se intample?
Trăind pe Repede Înainte
Nu ti se pare interesant sa fii Om in aceste timpuri? Totul se intampla repede. Mai mult, totul trebuie sa se intample repede. Vremurile progreseaza repede, exista inovatie ca in niciun alt timp din istoria umanitatii. Suntem bombardati de stimuli, de cerinte, de de toate...
Oare ce cred ceilalti despre tine?
De doua ori in mai putin de 48 de ore, de la doua persoane diferite mi-a fost pusa o eticheta care m-a facut din senin sa simt rusine.
Am stat si am stat si am mai stat un pic sa ma intreb daca toata perceptia pe care eu o am despre mine ...
Cum mi-a schimbat viata ideea de a ‘trai intentionat’
Dacă există un concept care mie mi-a schimbat viața este ideea de a alege să trăiesc intenționat.
Obișnuiam să cred că oamenii care trăiesc în acest fel sunt pesoane...
Aplauze!
Este o problema transgenerationala asta la noi. Nu prea ne bucuram. Nu prea celebram. Si daca o facem nu o facem prea tare, ca nu cumva sa deranjam vecinii sau nu cumva sa afle.....
Intimacy with life
There is an invitation in every breath and every moment to let go and merge with the Mystery of what is. As if slipping out of our character, just for a little bit and slipping mindlessly into the décor...
Ziua in care nu m-am mai grabit
Nu reuseam sa inteleg cum unii oameni nu se grabesc. Cum isi iau timp si spatiu chiar sa se bucure de parcursul unei zile, cum amana tot ceea ce nu este urgent si cum de reusesc cu atat de multa seninatate si liniste sa savureze timpul vietii lor.
Iesind din hora lui „Trebuie”
„Treburi de oameni mari” – asa suna in mintea mea lista de cumparaturi, listele de plati, facturile, programarile, actele si tot ce mai tine de „adulthood”. De pe la 19 ani, de cand am inceput sa muncesc, am uitat sa ma mai joc. M-am prins in hora lui „trebuie” si joaca s-a mutat undeva intr-un univers in care lucrurile nu sunt asa de serioase, de urgente, de importante si de vitale.